Nu cred că am împărtășit vreodată asta, dar Jane și cu mine am rămas în strânsă legătură în ultimii ani. Am devenit prieteni prin corespondență după ce Yuga a început să doneze fundației ei de moștenire. Am ieșit de câteva ori în SF și Los Angeles, iar ea s-a așezat cu amabilitate cu mine în fața camerei pentru un documentar. Îmi trimitea aceste scrisori frumoase care îmi spuneau totul despre programul ei de călătorie istovitor, și despre toate aventurile ei. Îi spuneam cum merge sănătatea mea, despre ce face Yuga și ce încerc în continuare. Uneori îmi sugera foarte, foarte blând veganismul, pe care l-am găsit întotdeauna dulce. Anul trecut m-a convins să merg la o clinică experimentală din Mexic. A fost întotdeauna atât de îngrijorată pentru mine. Ultima dată m-a contactat recent, întrebându-mă cum mă simt și am încercat să găsesc cuvintele potrivite pentru a-i spune că sănătatea mea nu s-a îmbunătățit în ultima vreme (fără a o dezamăgi). Mă simt foarte tristă că nu i-am răspuns mai devreme. Am admirat-o foarte mult pe Jane de-a lungul vieții mele. Stătea cu prietenul meu când a murit și mi-a spus că mă iubește și că întreabă despre mine. Cred că a fost cel mai aproape de a cunoaște vreodată o sfântă. Avea această compasiune și un profund simț al misiunii, dar exista și acest simț sec al umorului și al spiritului și un fel de viclenie copilărească pe care nu sunt sigură că toată lumea din jurul ei ar putea să o perceapă. Era infinit de fermecătoare și o iubeam. Stau departe de rețelele de socializare în aceste zile. Dar am vrut doar să mă opresc și să spun că vă iubesc maimuțe și sunt mândră că putem contribui la misiunea vieții ei.